De la mica mustărie ce producea must pentru producătorii agricoli din zonă la brandul de must

Extinderea capacităţii de depozitare pune piatra de temelie pentru creşterea economică

Cărucior de mână după cărucior de mână, toate umplute până la refuz cu mere şi cu pere, au fost trase în toamna anului 1920 de cultivatorii de pomi fructiferi spre mustăriile aflate în land. Pentru ei fusese un an bun. O activitate febrilă se desfăşura şi la familia Rauch în Rankweil. Toţi membrii familiei s-au pus pe treabă, pe lângă Ernst şi Eduard şi cei fraţi mai tineri Josef şi Pirmin.

Franz Josef  şi fii săi s-au putut bucura în această toamnă desigur şi de butoaiele pline din pivniţă, care adăposteau cu puţin peste 20000 de litri. Mustul de fructe l-au comercializat în nume propriu. Soluţia aceasta li s-a părut a fi mai lucrativă decât presarea contra plată a mustului de fructe pentru cultivatorii de pomi fructiferi. Din această cauză au construit în anul 1926 zece cisterne din beton căptuşite cu cărămidă ca loc de depozitare pentru 150.000 de litri de suc de fructe.  Până la urmă orice antreprenor îşi doreşte creştere economică.

De altfel, încă de pe atunci firma Rauch şi-a dovedit priceperea şi în materie de publicitate. Pentru a avea siguranţa că vor putea face faţă unei cereri crescânde, Franz Josef a investit în anul 1926 într-o capacitate de stocare de 150000 litri de suc.